Arhipelagul mitocanilor – San Antonio. PDF📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:153
- Limba:Română
Daca inca nu ati aflat la ce foloseste o linie de metrou care nu duce nicaieri, daca sunteti curiosi sa stiti de ce unii oameni isi devoreazs soacrele in ziua nuntii lor de argint si in ce consta deosebirea fundamentala dintre englezi si francezi, e timpul sa calatoriti pe insula Miserupe din Arhipelagul Mitocanilor.
Impreuna cu San-Antonio si Berurier, aflati de data asta in inalta societate a ministrilor si a sinistrilor, a unui vraci si a unei regine de dimensiuni apocaliptice care l face pe Enormul sa para un barbat subtire. Iar daca vi se pare ca intriga acestui roman e prea ingenioasa, rasturnarile de situatie prea neasteptate, comisarul prea simpatic, iar limbajul lui Berurier de un comic delirant, nu puteti invinui pe nimeni - doar tineti i in mana o carte de San-Antonio.
Fragment :
" O infirmieră pătrunde în cameră.
E înzestrată cu tot ce trebuie pentru a face un bărbat nespus de
fericit... să părăsească domiciliul conjugal: un corp cu formele la
fel de armonioase ca ale anuarului telefonic, un cap de cal, o voce
care-ţi stârneşte dorinţa de a-ţi lua masca de gaze şi de-a te
năpusti în adăpostul cel mai apropiat şi maniere pe lângă care
purtările lui Attila par nişte mofturi mondene.
1Pe gratis, fiind în contul editorului.
2Nu-mi mulţumiţi, oricum eu îmi încasez în întregime drepturi de autor
pentru cele două părţi.
De altfel, noi am şi poreclit-o pe această delicioasă persoană
Attila, fără să ne gândim că impetuosul barbar, atât de apreciat de
huni şi atât de temut de ceilalţi, a murit la douăzeci şi unu de ani,
ceea ce nu i se poate întâmpla infirmierei în chestiune, dat fiind că,
de la înălţimea certificatului ei de naştere, mai mult de o jumătate
de secol o contemplă.
Ea se apropie de patul în care picoteşte Berurier şi trăsneşte o
palmă răsunătoare peste dosul pahidermic al Majestăţii Sale.
Grăsanul rage, râgâie, mugeşte, bolboroseşte, tuşeşte turceşte şi se
ridică-n şezut, ţintuind-o pe Attila cu o privire mai mocirloasă
decât coasta bretonă în timpul mareei negre.
— Auzi, păpuşă, bombăne el, ai învăţat meserie cu spălătoresele
din Portugalia sau ce mama naibii?
— Temperatura! anunţă Attila, luând de pe o tăviţă un
termometru pe care-l întinde Grăsanului.
— Oh! la ce bun să-mi mai deranjezi dosul, dacă nu mai am
febră!
— Hai, fără goange, mârâie scorpia.
— Atunci în bot cu el, consimte Grasul, vârându-şi termometrul
în colţul gurii, gen chiştoc de ţigară.
Dar infirmiera e de altă părere. Smulge cearşaful de pe Beru cu
un gest necruţător, dezvăluind un dos enorm, cel mai rotund,
negru, păros, grosolan, masculin şi organic din toate câte a
adăpostit vreodată acest spital. "
Impreuna cu San-Antonio si Berurier, aflati de data asta in inalta societate a ministrilor si a sinistrilor, a unui vraci si a unei regine de dimensiuni apocaliptice care l face pe Enormul sa para un barbat subtire. Iar daca vi se pare ca intriga acestui roman e prea ingenioasa, rasturnarile de situatie prea neasteptate, comisarul prea simpatic, iar limbajul lui Berurier de un comic delirant, nu puteti invinui pe nimeni - doar tineti i in mana o carte de San-Antonio.
Fragment :
" O infirmieră pătrunde în cameră.
E înzestrată cu tot ce trebuie pentru a face un bărbat nespus de
fericit... să părăsească domiciliul conjugal: un corp cu formele la
fel de armonioase ca ale anuarului telefonic, un cap de cal, o voce
care-ţi stârneşte dorinţa de a-ţi lua masca de gaze şi de-a te
năpusti în adăpostul cel mai apropiat şi maniere pe lângă care
purtările lui Attila par nişte mofturi mondene.
1Pe gratis, fiind în contul editorului.
2Nu-mi mulţumiţi, oricum eu îmi încasez în întregime drepturi de autor
pentru cele două părţi.
De altfel, noi am şi poreclit-o pe această delicioasă persoană
Attila, fără să ne gândim că impetuosul barbar, atât de apreciat de
huni şi atât de temut de ceilalţi, a murit la douăzeci şi unu de ani,
ceea ce nu i se poate întâmpla infirmierei în chestiune, dat fiind că,
de la înălţimea certificatului ei de naştere, mai mult de o jumătate
de secol o contemplă.
Ea se apropie de patul în care picoteşte Berurier şi trăsneşte o
palmă răsunătoare peste dosul pahidermic al Majestăţii Sale.
Grăsanul rage, râgâie, mugeşte, bolboroseşte, tuşeşte turceşte şi se
ridică-n şezut, ţintuind-o pe Attila cu o privire mai mocirloasă
decât coasta bretonă în timpul mareei negre.
— Auzi, păpuşă, bombăne el, ai învăţat meserie cu spălătoresele
din Portugalia sau ce mama naibii?
— Temperatura! anunţă Attila, luând de pe o tăviţă un
termometru pe care-l întinde Grăsanului.
— Oh! la ce bun să-mi mai deranjezi dosul, dacă nu mai am
febră!
— Hai, fără goange, mârâie scorpia.
— Atunci în bot cu el, consimte Grasul, vârându-şi termometrul
în colţul gurii, gen chiştoc de ţigară.
Dar infirmiera e de altă părere. Smulge cearşaful de pe Beru cu
un gest necruţător, dezvăluind un dos enorm, cel mai rotund,
negru, păros, grosolan, masculin şi organic din toate câte a
adăpostit vreodată acest spital. "
Arhipelagul mitocanilor – San Antonio. PDF
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
Arhipelagul mitocanilor – San Antonio. PDF