Herta este fiica unui ofițer important din Germania nazistă, iar prima parte a romanului se concentrează pe zugrăvirea societății de atunci, pe modul în care oamenii erau îndoctrinați. Herta era convinsă de principiile acelui regim, promovate de familia ei, chiar credea că evreii erau răi și că îi pot contamina pe ei, „bunii germani”. Treptat, realizează că toate aceste lucruri erau greșite. Că întreaga doctrină era anapoda, că nu îți poți abandona prietenii, că nu le poți face rău semenilor tăi pe baza unor motive absurde.

„Nu poți să stai cu un evreu. E vocea lui Hitler?A lui Herr Metzger? A lui Vati? Nici nu-mi dau seama. Se împletesc unele cu altele.”

„Cine sunt eu, mai exact? Și nazistă, și simpatizantă a evreilor? E oare posibil?”

Romanul începe la sfârșitul anilor 1920, când Herta, copil fiind, este salvată de la înec de Walter, un prieten al fratelui său. De-a lungul timpului, tatăl Hertei evoluează profesional, ajunge într-o funcție înaltă din cadrul SS, iar viața lor se schimbă treptat: se mută într-o altă casă, în posesia căreia ajung într-un context dubios, tatăl ei se îndepărtează din ce în ce, devine alt om decât cel pe care Herta îl știa, fratele său rupe prietenia cu Walter, pe motiv că acesta din urmă este evreu. Același Walter care a salvat-o pe Herta de la înec când era mică.

La un moment dat, Herta și Walter se reîntâlnesc. Trăiesc o poveste de dragoste imposibilă, ea fiind fiica unui înalt ofițer SS, iar el, unul dintre cei prigoniți de regim. Exista chiar și o infracțiune pentru a descrie relația amoroasă dintre o nemțoaică și un evreu, iar un posibil copil al acestora era considerat o abominație, reprezentând unirea genelor dintre cele două popoare. Lucrurile o iau razna, familia lui Walter ajunge în lagăr, iar Herta însăși e în pericol, pentru că încearcă să-i ajute. Ba mai mult, Herta rămâne însărcinată cu Walter și de aici începe o adevărată cursă contracronometru pentru a salva copilul.

În roman este urmărită evoluția Hertei, transformarea ei. Ca într-un bildungsroman, tot ceea ce i se întâmplă, deciziile pe care le ia, toate acestea fac din fiica ofițerului SS o altă persoană.

„Tu ești o fată neobișnuită, Fraulein Hetty. Tu rămâi credincioasă celor care contează pentru tine. De când erai mică, mereu le-ai luat apărarea celor defavorizați. Chiar dacă sunt dintre cei cu care nu-i bine să te amesteci, dacă înțelegi ce vreau să spun. Bănuiesc că asta te face curajoasă, nu ca noi, ceilalți. Dar e un lucru periculos.”

„Datoria noastră e să îl servim pe Fuhrer, Germania și pe viitorii noștri bărbați. Băieții învață să guverneze și să fie lideri, iar noi trebuie să fim ascultătoare. Mereu ni se solicită câte ceva. Nu e timp să ne urmăm propria cale. 

Și nu am cum să nu simt că ființa mea e pur și simplu strivită.”

Totodată, am observat încă o dată cât de mult se aseamănă regimurile atunci când devin extreme. Practic, nu mai contează convingerile, ci teama de a pierde puterea.

„- Gândește-te la ce se întâmplă în realitate, insistă Walter. Toată această teamă, informatorii, faptul că nimeni nu mai are încredere în prieteni. Nu mai e nici un fel de libertate. Libertatea de a vorbi, de a gândi, de a simți. Vrea să controleze totul. Insultă „masele”, negându-le capacitatea intelectuală. Nu vede decât o cale: să strivească, să forțeze, să decidă, să dicteze. Și voi, femeile? O, le celebrează pe femei! Vorbește despre rolul vostru crucial în Reichul de o mie de ani și, cu toate acestea, nu puteți avea decât rolul de mamă și de gospodină. Nu vi se permite să fiți și altceva.”

Fragment